Sustenabilitate prin acțiune și cunoaștere.

Natura de azi este puternic antropizată – influențată masiv de activitățile umane – iar conservarea ei nu mai poate fi lăsată exclusiv pe seama mecanismelor naturale. Suprafețele vaste de sălbăticie, neatinse de mâna omului, au devenit o raritate în Europa și în lume.

Siberia, de exemplu, rămâne una dintre ultimele zone virgine vaste ale planetei. Cu o suprafață de aproximativ 13,1 milioane de kilometri pătrați, Siberia reprezintă aproape 77% din teritoriul Rusiei și se întinde pe o arie de aproximativ 55 de ori mai mare decât România. Această regiune imensă găzduiește ecosisteme intacte, păduri boreale nesfârșite și o biodiversitate bogată, oferind habitat pentru specii rare și periclitate la nivel global. În contrast, România are o suprafață totală de aproximativ 238.397 de kilometri pătrați. Deși teritoriul nostru este mult mai mic, România se poate mândri cu cea mai mare biodiversitate din Europa, adăpostind o varietate impresionantă de ecosisteme – de la păduri seculare și zone umede, până la munți și câmpii fertile.

Diferența uriașă de suprafață între Siberia și România subliniază cât de prețioase și limitate sunt resursele noastre naturale. În timp ce Siberia beneficiază de întinderi vaste unde influența umană este minimă, România păstrează doar parcuri naturale, câteva păduri virgine și Delta Dunării ca ultime refugii ale biodiversității. Delta Dunării, o zonă unică în Europa, se întinde pe peste 5.000 de kilometri pătrați și găzduiește o biodiversitate extraordinară, fiind recunoscută la nivel internațional ca un ecosistem de importanță globală. Printre parcurile naturale și naționale, Parcul Național Retezat, cu lacurile sale glaciare și pădurile seculare, Parcul Natural Apuseni, cu peșterile și peisajele carstice, și Parcul Național Piatra Craiului, cu creasta sa spectaculoasă, se numără printre cele mai valoroase. Alte exemple includ Parcul Național Domogled – Valea Cernei, cu ecosisteme unice de păduri de fag și gorun, și Parcul Național Călimani, cunoscut pentru flora și fauna montană. Pădurile virgine completează acest peisaj fragil. Codrul Secular Șinca și Codrul Secular Slătioara, incluse în Patrimoniul UNESCO, alături de Pădurea Strâmbu-Băiuț, sunt exemple rare de păduri neatinse de activitatea umană.

 Activitățile umane – urbanizarea, defrișările, agricultura intensivă și infrastructura – au fragmentat peisajul natural, afectând negativ habitatele și speciile care depind de ele, astfel natura Romaniei a devenit una fragila si vulnerabila. Aceste spații, deși valoroase, sunt limitate, iar intervenția umană responsabilă este esențială pentru a asigura regenerarea și protecția lor. Într-o țară cu biodiversitate impresionantă, dar cu resurse naturale fragmentate, fiecare efort de conservare contează pentru viitor.

Această realitate impune o abordare proactivă și responsabilă din partea noastră. Credem că omul, ca parte integrantă a naturii, are nu doar dreptul, ci și obligația morală de a interveni pentru a proteja și a regenera ecosistemele. Intervenția umană nu trebuie să fie distructivă, ci restaurativă și conservatoare, bazată pe înțelegerea profundă a proceselor naturale și pe respectul față de toate formele de viață.

De ce este necesară intervenția noastră?

• Fragilitatea ecosistemelor: Într-un teritoriu limitat ca al României, orice perturbare poate avea efecte devastatoare asupra biodiversității.
• Presiunea antropică: Creșterea populației și a nevoilor economice intensifică utilizarea resurselor naturale, adesea într-un mod nesustenabil.
• Schimbările climatice: Acestea amplifică amenințările asupra ecosistemelor, necesitând măsuri active de adaptare și mitigare.

Ce înseamnă să intervenim responsabil?

• Conservare activă: Implementarea de proiecte care să protejeze habitatele și speciile amenințate.
• Restaurare ecologică: Refacerea zonelor degradate pentru a le readuce la starea naturală.
• Management sustenabil: Utilizarea resurselor naturale într-un mod care să asigure regenerarea lor pentru generațiile viitoare.
• Educație și conștientizare: Informarea și implicarea comunităților locale în eforturile de protecție a mediului.

Viitorul depinde de acțiunile noastre prezente. Nu putem aștepta ca natura să se regenereze singură într-un context în care intervențiile umane au modificat atât de profund peisajul și echilibrele ecologice. Este responsabilitatea noastră să asigurăm că România își păstrează bogăția naturală, nu doar pentru frumusețea și valoarea ei intrinsecă, ci și pentru bunăstarea și supraviețuirea noastră ca specie.

Prin acțiunile și proiectele noastre, ne propunem să fim un catalizator al schimbării pozitive, demonstrând că dezvoltarea umană și protecția mediului pot coexista în armonie. Credem într-un model în care omul nu este stăpânul naturii, ci un gardian al ei, lucrând în mod concertat pentru a menține echilibrul delicat al ecosistemelor de care depindem cu toții.